Psoriazisul

Definitie

Psoriazisul este o afectiune cronica inflamatorie a pielii ce afecteaza aproximativ 2% din populatia generala si se caracterizeaza clinic prin perioade de exacerbare si remisiune. Reprezinta in intreaga lume o adevarata problema de sanatate publica, iar la nivel individual este asociata cu un impact negativ asupra calitatii vietii persoanelor afectate.

Etiologie

Etiologia acestei boli este plurifactoriala, rezultand din existenta unei predispozitii genetice si actiunea factorilor de mediu. Numeroase studii au evidentiat rolul factorilor genetici in dezvoltarea psoriazisului, o treime din pacienti avand un istoric familial pozitiv pentru aceasta afectiune. Multiple gene au fost descrise, cea mai importanta fiind HLA-CW6. Factorii de mediu pot declansa sau agrava leziunile de psoriazis si sunt reprezentati de stress, consumul de alcool, unele medicamente (betablocante, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei, antimalarice de sinteza, saruri de litiu, interferonul alfa) sau infectii. Este cunoscut rolul socurilor emotive sau traumelor afective in declansarea bolii.

Fiziopatologie

Fiziopatologia psoriazisului este complexa si dinamica, implicand celule de la nivelul pielii denumite keratinocite si celule ale sistemului imunitar. La nivelul leziunilor, keratinocitele prezinta o accelerare a ratei de diviziune sub influenta moleculelor inflamatorii produse de celule ale sistemului imunitar, iar functia de bariera care, în conditii normale protejeaza de infectii si deshidratare, devine defectuoasa.

Manifrestari

Afectiunea poate debuta la orice varsta insa cel mai frecvent in jurul varstei de 20 ani. Psoriazisul se clasifica in functie de varsta de debut in tipul I, cu aparitia primului episod sub varsta de 40 ani si tipul II, peste 40 ani. Se mai clasifica in psoriazis familial sau sporadic, in functie de istoricul familial al pacientului.

Clinic imbraca mai multe forme. Cea mai frecventa este psoriazisul vulgar sau in placi, intalnita in aproximativ 90% din cazuri. Se caracterizeaza prin prezenta unor leziuni eritematoase (datorita dilatarii vaselor) acoperite de scuama alba (datorita proliferarii rapide a keratinocitelor), simetrice, bine delimitate de tegumentul aparent normal din jur, non-lezional.

Sunt localizate de obicei la nivelul zonelor predispuse la traumatism, precum coatele si genunchii

, insa orice zona a corpului poate fi afectata. Pacientii cu psoriazis pot dezvolta leziuni ca raspuns la traumatismele locale (zgarieturi, interventii chirurgicale, vaccinari), fenomen denumit Koebner.

Alte forme, mai rar intalnite, sunt psoriazisul pustulos, eritrodermic, gutat, artropatic, inversat (cu leziuni la nivelul pliurilor), sebopsoriazisul.

Modificarile unghiale sunt frecvente si includ: pitting unghial, hiperkeratoza, modificari de culoare denumite pata de ulei, onicoliza etc.

10-30% dintre pacientii cu psoriazis dezvolta o artrita inflamatorie numit artrita psoriazica, care este progresiva si duce la distrugerea articulatiilor în cazul în care nu este tratata precoce si corespunzator.

Alte comorbiditati observate la pacientii cu psoriazis includ afectiuni cardiovasculare, diabet zaharat, sindrom metaolic, obezitate sau depresie.

Diagnosticare

Diagnosticul este stabilit pe baza aspectului clinic in majoritatea cazurilor, rar fiind necesar un diagnostic histopatologic, insa acesta din urma reprezinta unul de certitudine.

Alegerea tratamentului optim depinde de foarte multi factori: varsta, sex, stare generala, afectiuni asociate, tipul, extinderea si durata de evolutie a leziunilor. Un prim pas important este indepartarea factorilor declansatori.

Multi pacienti cu psoriazis prezinta forme clinice usoare ce pot fi tratate cu agenti topici keratolitici, citoreductori si dermatocorticoizi topici potenti. O treime insa prezinta forme moderat spre severe, ce necesita terapii aditionale, incluzand medicatie sistemica si fototerapie. Agentii sistemici frecvent utilizati sunt Metotrexatul, retinoizii, Ciclosporina, Sulfasalazina si agentii biologici (Infliximab, Adalimumab, Etanercept etc). Fototerapia poate consta in asocierea unui psoralen fotosensibilizant cu UVA, metoda denumita PUVA sau fototerapie cu UVB cu banda ingusta, ambele metode fiind eficiente.

Desi tratamentele disponibile astazi sunt foarte eficiente, ele nu vindeca boala ci au ca scop marirea intervalului intre episoadele de recurenta, cu absenta leziunilor.